Paianjenul cu Cruce (Araneus diadematus)

Cel mai cunoscut, fiind cel mai raspindit, este Paianjenul-cu-Cruce (Araneus diadematus). E mesterul neintrecut in tesutul pinzei, sub forma de plasa rara, cu fire concentrice, intarite cu altele radiale. Mai ales catre toamna, cind bruma arginteste pajistea, pinza paianjenului acestuia sclipeste in bataia soarelui ca un tesut fin de briliante, broboanele de bruma insirate pe firele de ata.

E imposibil de inchipuit ca paianjenul sa-si fabrice minunata-i pinza numai din instinct. Toti observatorii sint de acord asupra judecatii si chibzuintei acestui mic animal, mai ales in adaptarea pinzei dupa locul unde si-o tese, care nu e acelasi la toti paianjenii.

Mai intii nu-si asaza pinza oriunde. Nu-i e indiferent cum si unde si-o intinde. Cunoaste directia vintului, isi da seama de vreo atractie oarecare pentru insecte si o tese in calea lor. A intilnit o piedica in cale? O ocoleste. 

Se lasa ca un acrobat pe un fir de ata, se leagana sau e luat de vint, pina ce gaseste un alt suport potrivit. Isi da seama prin simturi mai agere decit ale omului ca firul e bine intins si tapan lipit la capete. De aceasta fringhie intinsa se serveste apoi spre a zidi scheletul volocului sau aerian. Acesta se compune dintr-un cadru triunghiular sau trapezoidal, unghiurile fixate solid de care leaga firele radiale.

Ambele alcatuiesc urzeala de sustinere a pinzei. Firul lor e mai solid, neted, bine intins.Spirele sint adevarate capcane. Sint tesute din fire mai larg prinse si cleioase. In lungul lor sint insirate margele  microscopice, formate dintr-un suc ce   nu  se  usuca lesne  in contact cu aerul.

Pentru a tese pinza se serveste de picioare si cu o dexteritate atit de mare, incit o roata intreaga e gata in 40 de minute. O lucreaza mai ales in zori, pe roua, inainte de a se scula insectele. Cu picioarele de dinainte, ca si cu un compas, tine masura dintre spirale. Cu a 2-a si a 3-a pareche de picioare se prinde de firele radiale, cu a 4-a trage firul ce iese din pintece si-l innoada; si anume cu un picior il tine intins, cu celalalt picior il lipeste. Si totul merge atit de repede si sigur, incit nici o greseala nu se observa.

Dupa ce a terminat de tesut pinza, toarce un fir mai gros, il leaga cu un capat de centrul rotii, iar celalalt e dus pina la locul de pinda, sub o frunza. E firul lui telefonic. Atlt de sensibil e, incit, la cea mai slaba tremuratura a pinzei ii vine vestea ca o musca s-a lipit. Repede se duce la ea, o inveleste in alte fire toarse in graba ca intr-un giulgiu, incit ii paralizeaza orice miscare. Asa invalatucita, o duce mai la umbra, unde ii suge sucurile cit e inca in viata. Cadavrul uscat il azvirle la pamint, caci paianjenul este si un bun gospodar : isi tine pinza mereu curatita de orice cadavru care la urma ar servi drept sperietoare pentru alte insecte. Daca insecta prinsa e mai mare si rupe pinza in zbuciumarile ei din primele clipe, scapind de la moarte sigura, paianjenul repede se pune sa-si dreaga pinza rupta. Daca un roi de musculite prea   marunte  spre ai servi drept hrana a innegrit pinza cleioasa, neputind-o lesne curati, o paraseste mai degraba decit s-o vada murdara.

Pe cit de minunata e fabricarea pinzei, pe atit de minunate sint instrumentele cu care lucreaza. Fabrica materiei din care sint formate firele se afla in pintece. Sint niste ghinduri, care se deschid in virful a trei perechi de gurͧui, de la capatul pintecelui. Gurguiele, la rindul lor, au in virf tevi subtiri,, vreo 400 la numar, prin care iese materia fabricata in ghinduri, dind firele. S-a constatat ca nu toate tuburile sint la fel; unele, marunte, dau firele cu care paianjenul invalatuceste musca; altele, mai mari, dau firele de tesut plasa, altele matasea cu care se face sacul de invelit ouale.

Instrumentul de tors si tesut e la capatul picioarelor. Nici nu-si poate inchipui cineva cit e de minunat alcatuit, decit cind il observa la microscop. La virful picioarelor are si spata si suveica. Sint cangi netede cu ajutorul carora aluneca pe fire cu agilitate, fara sa se incleie. Sint altele ca niste pieptanuse, iar unul mai mare ca un carlig. Intre acestea se aduna firisoarele din tevi, de se lipesc formind firul mai gros. Si cu atita agilitate ce le misca  intrece pe cea mai harnica femeie ce tese la razboi.

Mester in tesut, este inzestrat cu simturi asa de agere incit poate,deosebi tremuratura pinzei, cind e batuta de vint, de tremuraturile nascute prin zvicniturile victimei. Unii peri mai lungi de pe picioare sint antene sensibile prin care prinde sunetele, biziitura mustii, iar altii mai scurti sint tactili. Macar ca are 8 ochi pe frunte, vede slab.

Catre toamna femeia depune multe oua intr-un sac de matase, tesut cu multa grija si pe carel anina intr-un adapost, ca sa-l fereasca de frigul iernii. Primavara iese din fiecare ou cite un paianjenas in totul asemanator parintilor, incepind viata de pinda.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK