Greierul de Camp (Gryllus campestris)

Nu e copil care sa nu fi recitat cu emotie, in clasele primare, vestita poezie:"Greierul in desfatare /Trecand vara cu cintare /Deodata se trezeste /Ca afara viscoleste".
Dar sint multi din cei care nici mai tirziu nu au avut curiozitatea sa vada un greier, macar ca in serile de vara il cheama intr-una: tir, tir, cintecu-i in linistea noptii rasuna placut, desi in cadente monotone.
Greierul tiriind, cinta serenada femeiustii, ascunsa intr-o gaura vecina. Lautar maiastru, are vioara si arcus. Vioara cu strune, niste creste marunte, e sub aripa de deasupra, din dreapta. Arcusul e o virca de pe aripa din stinga. Frecandu-le una de alta, scoate tiriitul caracteristic, cand mai puternic, cand mai slab, dupa cum deschide aripele mai larg sau mai putinel.
Greierul de Camp (Gryllus campestris) e mai mare si negru ca un drac. Are capul ca o maciuca, cu antene ca niste sfichiuri de bici si ochii mari holbati. Pieptul e ca prins in zale, iar pintecele, scurt, gras si rotund. Picioarele dindarat sint zdravene, dar scurte.
Fiecare individ isi are casuta lui separata in pamint, din care nu-l scoti decit turnind apa fierbinte in ea ori zadarandu-l cu un pai. De ciuda greierul apuca paiul cu gura, infingindu-si adinc cangile de la falcile puternice. Cum il simti, tragi repede paiul si scoti greierul.
Cit e lumina zilei, rar cind se incumeta sa iasa din ascunzisul lui. Doar barbatul cit se mai avinta pe vreme senina si calduroasa spre a da tircoale pe la locuinta unei femeiusti, ademenind-o prin cintecul lui din vioara. De cum aude insa un fosnet, repede se ascunde. Cum da amurgul incepe orchestra greierilor, farmecul serilor de vara. Dar bietul barbat plateste cu viata, adesea, cavalerismul lui. Macar ca e imbracat in haina noptii, ochii patrunzatori ai liliacului, ai cirtitei, ori chiar al unei nevastuici  flaminde il  descopera.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK