Popindaul (Citellus citellus).

Cind calatoresti pe drumurile de stepa, de se ridica nori de praf in jurul tau, nu rar ti se intimpla sa vezi doi-trei popindai, trecind in goana pe dinaintea ta, dintr-o parte in alta a drumului. Ca o sageata s-au repezit abia i-ai putut zari din cauza ca sint imbracati in haina colbului, galbenul cenusiu al animalelor de stepa , iar sub barbie si pe git au blana mai alburie. Daca stai linistit pe un dimb de linga drum ii poti privi in tihna. E unul din cele mai dragalase animale din neamul rozatoarelor de la noi. Se aseamana cu veverita, in multe apucaturi.  Ruda de aproape cu hirciogul; n-are a face insa cu ei, nici la infatisare, nici la apucaturi. E mai mult o nevastuica  ca dinsa e zvelt, iute in.miscari, mladios, parca ar fi de guma; are ochi mari, vioi, cu un cearcan albicios prin prejur; urechi scurte, taiate rotund coada e relativ lunga si destul de
stufoasa.Traieste numai in locuri secetoase,cu caractere de stepa mai pronuntata  ,Deaceea la noi e raspindit pretutin
deni din stepele Prutului si ale Jijiei pina la poalele muntilor in Dobrogea.Cum iese din locuinta lui subpaminteana, il vezi ca se opreste la portita si cerceteaza isi spala botul, fiind curat; isi piaptana blana cu labutele. De-i iarba putin mai naltuta si-i impiedeca vederea, se ridica in doua labe si suceste capusorui in toate partile, pare ca ar fi in surub. Daca s-a convins ca nu e nici o primejdie, face citeva sarituri si apoi tot sarind isi cauta locul de hrana.
Fiecare individ are locuinta lui, cu camarile in care-si ingramadeste hrana: fructe, seminte, frunze, de toate. Daca obisnuit maninca plante, cind ii cade la indemina, nu se da in laturi sa soarba si un ou. In Dobrogea satenii se pling ca le fura si din struguri. Pe linga toate e si canibal.
Isi sapa repede locuinta, un sistem complicat de canale, cu mai multe iesiri, ca sa fie oricind in siguranta, fie ca sa iasa din pamint, fie ca sa se bage cit mai repede. Canalul de intrare e intotdeauna oblic si duce la o camera mai mare, care e cea de locuit. Alte canale se despart din canalul principal, asa incit se naste un intreg labirint, in care nu lipseste, insa, nici locul de depus murdariile.
Nu iese din casa decit ziua si pe vreme buna nici pe arsita, nici pe ploaie nu-si paraseste locuinta. Nu-i place nici frigul prea mare, dar nici dogoareala lunii de Cuptor, cind sta intr-un somn de vara mai putin adinc decit cel de iarna.
Barbatul traieste bine cu sotia, se ingrijeste de pui, se joaca cu ei in fata portii; traieste bine — in afara de vremea dragostei . Cind unul simte un pericol, cu un soi de suieratura da de veste tuturora. intr-o clipa s-au facut nevazuti; ca puii de potirniche se imprastie, Nici nu stii cind s-au virit in gaura lor, ascunsa printre ierburile uscate.
Cu sfirsitul verii, incepe sa se ingrijeasca de hrana si el, ca si hirciogul, cara tot ce poate stringe de ale mincarii. Neculegind numai seminte, ci si frunze de trifoi, bunaoara, are mai multe camari pe linga locuinta lui de noapte si de iarna, caci spre deosebire de hirciog el noaptea se odihneste, numai ziua se duce la cules.
Iarna doarme dus; de multe ori nu se mai trezeste in vecii vecilor. E simtitor la frig, iar cind iernile sint greoaie, de strabate frigul si pina la culcus, amortit ramine linga hambarele lui. Tot asa cind cite o ruptura de nori toarna cu galeata picaturi mari de se fac bulbuci,
cum se intimpla asa de deseori vara in cimpiile noastre; apoi strabate prin coridoarele verticale, inundind locuintele, ele nu mai are vreme animalul sa iasa ia lumina.
Noroc de aceste intimplari, noroc de nevastuica, de dihor, de ciori si toate pasarile rapitoare, caci altfel acest animal, dragalas, dar
stricator, s-ar inmulti si el ca nisipul marii.
O varietate a popindailor, tistarul, este foarte daunatoare, aducind mare prapad grinelor. Noroc de ploile repezi ce le astupa locuintele subpamintene ii inadusa sau ii face sa iasa afara, unde cocostircii ii prind pe un cap ca sa-i duca puilor, la cuib.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK