Soparla de Camp (lacerta agilis)

Soparla de camp (lacerta agilis) e raspindita la noi ca si peste tot dealtfel .Nu e colt cu iarba unde sa  nu auzi un fasiit si imediat sa vezi o dunga cafeniu-verzuie care tisneste printre firele de iarba ,desi este mai greoaie decat neamurile ei si nu corespunde intocmai cu numele pe care la primit din latina (lacerta agilis).Este o soparla legata de pamant ;nici nu se prea poate catara usor .Picioarele sunt mai scurte dar vanjoase ,trupul este mladios dar nu asa de zvelt .Privirea este blanda ;nu are nimic din cautatura neamurilor ei reptiliene.E prevazatoare fara a fi fricoasa Nu fuge decat in ultima instanta iar imbracamintea ce o poarta este o arma de camuflaj excelenta .Barbatul este cafeniu pe spate iar pe laturi un verde cenusiu.Un sirag de bumbi de sidef incheie pe de margini banda cafenie de pe spate ,iar pe mijloc o impodobesc alti bumbi ,mai mari albi.Pe campul verde de pe coaste coloratia ca la leopard maresc variatia de culori si desene .Imbracamintea ei de altfel variaza dupa loc .Cele di Dobrogea ,cu soare mai mult sunt mai deschise la culoare .

Femeiusca este mai modesta ca intodeauna mai uniform colorata ,desi cateodata si ea poarta pe spate ,in lung o panglica ruginie .De altfel ca si toate soparlele mai are o arma de aparare :cand se nimereste ca nu a prins de veste apropierea dusmanului decat foarte tarziu si acesta ajunge sa o prinda de coada .Coada se rupe ,ramane in mana sau in gura dusmanului iar soparla scapa cu viata .Dar ei ii trebuie coada !fara dinsa greu se misca atunci cand se tareste printre ierburi ,natura sa ingrijit si de acest lucru :peste cateva vreme ii creste coada noua ,aproximativ 1cm pe luna ,ajunge la fel abia peste doi ani .Sa nu se creada ca soparla vrea sa-si lase coada in gura dusmanului numai sa-si scape viata .Doamne fereste !Natura a ingrijit asa !E un act reflex ,automat si se intampla la soparle chiar dupa ce li sa scos creierul ,deci nu mai au vointa .

Femeiusca pune cateva oua intr-o gropita ,unde soarele bate mai indelung .Din ea ies ,dupa vreo doua luni soparlitele mici care se itesc ,scotindu-si capul numai .Cand s-au mai deprins cu lumina ,sar dintr-o data ca impinse de un resort si se pun pe vanat .Hrana cea mai gustoasa pentru aceste soparle sunt cosasii .Ii pandesc cateva clipe ,apoi se tareste incet ca pisica si cand crede ca a ajuns destul de aproape ,cu o saritura i-a si prins .Nu se da in laturi nici de la rame sau muste ,ba chiar daca gaseste o rama uscata o inghite asa.Si pentru dinsele sarpele de casa este cel mai de temut dusman.

Tara noastra fiind la o raspintie de clima ,au ajuns pina la noi si soparlele care de felul lor traiesc mai spre sud .Unele din ele inainteaza si mai departe ,peste granita nordica ,altele se opresc in Banat .

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK