Virtecap sau Capintortura (Jynx torquilla)

Este unul din acele nume date de popor dupa care se poate deduce cit de bun observator este. E o pasare mai mult de padure; ca si ciocanitoarea, viata ei e legata de

arborii vechi, de mai la margine ori din gradini. Desi e ruda cu ciocanitoarea, nu-i seamana in acrobatie. Se catara mai greu, pe pamint se misca topaind, de zburat zboara bine, dar nu departe, ci se intoarce la arborele sau

favorit, asezindu-se pe virful ramurilor.

Atunci o poti privi cu mai multa usurinta. Nu e mai mare de 20 cm, cu coada lunga, git scurt si plisc destul de ascutit. Ai zice mai degraba, ca e  mierla sau un sturz. Are si imbracamintea cenusie cu pistrui negri  pe spate, mai albuͲie pe pintece si cu pete mai rare. Pe gusa sint desenate niste valurele in curmezis  mai inchise, pe fond mai galbui. Aripele sint ruginii, cu dungi mai inchise. Ceea ce-o deosebeste de  toate pasarile, ceea ce si poporul a observat, este insusirea de a-si suci capul asa de tare, incit pliscul e purtat cind in fata, cind spre spate. Daca o prinzi, in minie isi zbirleste penele de la git, isi holbeaza ochii si-si intoarce capul, incit speriat fara voie ii dai drumul din mina.

Este un mijloc de aparare, caci cu penele umflate de la git, cu capul sfredel, cu coloarea penelor asemenea ierbii in care la nevoie, ca si, pupaza, se pituleste, la prima privire pare un cap de sarpe. E de altfel curioasa in toate. Se hraneste mai mult cu furnici dupa felul furnicarului, din Africa. isi vira limba lunga, subtire si cleioasa in musuroi. Furnicile cred  ca e un vierme si se infig cu falcile lor, dar repede se trezesc in gura pasarii.

Cloceste ca si ciocanitoarea intr-o scorbura de copac  cuibul ei pute, ca si al pupazei, prin putrezirea resturilor de insecte aduse de parinti, puilor.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK